aura,anvelopa noastra luminoasa

Zonele luminescente care înconjoară, ca o atmosferă* corpurile însufleţite sau nu, sunt cunoscute în limbajul curent sub denumirea de „aură”.
În Orient cuvântul „aura” înseamnă „lumină” iar în accepţia occidentală semnifică invizibilitate, subtilitate, vitalitate. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cuvântul aură prin „nimb” sau „aureolă”.
W. E. Buthr, în lucrarea „Cum să citim aura?” descrie aura astfel: „Aura este percepută ca un halou luminos, format în jurul organismelor vii, inclusiv în jurul a ceea ce este considerat a fi materie nevie”.
Ted Andrews**, defineşte aura astfel: „Aura este câmpul de energie care înconjoară orice formă de materie. Orice structură atomică are o aură, un câmp energetic care o înconjoară. Fiecare atom din orice substnaţă este format din electroni si protoni aflaţi în continuă mişcare. Aceşti electroni şi protoni reprezintă vibraţii de energie electrică şi magnetică. Atomii lumii animale sunt mai activi şi mai vibranţi decât cei ai lumii nevii. Din acest motiv câmpurile de energie din jurul copacilor, plantelor, animalelor şi oamenilor sunt mai uşor de perceput”.
* Atmosfera umană — lucrarea din anul 1912 a dr. Walter Kilner.
** Ted Andrews — Cum să vezi şi să interpretezi aura, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1994.

Prezenţa aurei sau aureolei, a halourilor luminoase, se face cunoscută în majoritatea culturilor lumii, în iconografia religioasă aura este prezentă sub forma unui nimb luminos cu raze aurii în jurul capului profeţilor, apostolilor, sfinţilor, cu semnificaţie de „iluminare” sau „mântuire”, simbolizând contactul uman cu divinitatea.
Aura este reprezentată în creştinism în patru moduri diferite şi anume: halou, nimb, aureolă si glorie. Reprezentările iconografice ale lui lisus Hristos şi ale celor doisprezece apostoli redau aura sub forma unui halou luminos.
Cele mai dese reprezentări prezintă „nimbul” sau radiaţia numai în jurul capului dar există şi reprezentări în care haloul apare în jurul întregului corp.
Aceeaşi convenţie picturală este prezentă şi în reprezentările budiste de început. Religia hindu prezintă cinci tipuri de aure: a sănătăţii, a forţei vitale, a destinului, a caracterului şi a spiritului.
Aceste reprezentări induc concluzia că artiştii care au conceput acest tip de reprezentare pentru structura mentală (psihică) a anumitor persoane, erau capabili să perceapă aura.
De-a lungul veacurilor, ocultiştii şi misticii au prezentat sub diferite aspecte halourile diafane care emană şi înconjoară organismul fiinţei umane.
Termenul general de „aură” sau cel de „aură a fiinţei umane” este acceptat pentru fenomenul care a fost cunoscut sub denumiri ca: „forma spiritului”, „câmp de energie”, „corp astral”, „formă subtilă” si a fost pus în evidenţă prin mijloace ştiinţifice şi tehnice.
Aura cu minunatul ei spectru de culoare poate reprezenta un limbaj al trecutului, prezentului şi viitorului, limbaj care prin cunoaştere poate fi citit şi înţeles.
Halourile colorate şi structurate pe nivele de densitate diferite au fost şi sunt în continuare detectate cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne şi/sau prin intermediul simţurilor fiinţei umane antrenate pentru acest tip de detecţie.

Doina Elena si Aliodor manolea- Aura energetica